Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 2 martie 2011

RASPUNS LA SENTIMENT


Am cautat sa aflu
Un drum spre fericire
Sa pot s-ating inaltul
Si-a clipei implinire

Doream atat: iubirea
Cu-al ei fior divin
Si-am inceput s-o caut..
Prin lume peregrin

Umbland prin asta lume
Sa ma simt insemnat
Am cunsocut un nume
Totusi, un pic ciudat

Asemanata cu un vant
Ce rupe si rapune
Vrajit-am fost –intr-un cuvant-
De ea: desertaciune.

Cu vorbe ce imbie
M-a coplesit..
Mi-a spus ca totul stie
Dar uite,, m-a ranit!

Mi-am pus speranta, viata
In mana sa, crezand
Ca imi va topi gheata
Iubirea ei turnand

Ce tragic, ce durere..
Caci visul meu s-a spart
O clipa de placere,
M-a nimicit! Nu ma mai simt curat.

Doar am crezut
Si mi-a raspuns.
Eram convins
Cand m-a distrus..

A fost o amagire
Cum alta n-am simitt
A stins nadejdea-n mine
Frumosul vietii mele..fiind inlocuit

Simteam o lume cruda
Ce n-are loc de mine
Iar tot ce-am strans cu truda
Pierdut - intre suspine.

S-a dus.. e prea tarziu
Gandesc in intristare
Pamantu-i un pustiu
Iar eu..adanca mare.

Nimic nu multumeste
Mereu vreau tot mai mult
Iar pacea mi-o sfarseste.
Sunt bulgare de lut!

Cum as putea eu oare
Sa aflu ce-i iubirea..
Cand tot, in jur, ma doare
In sus mi-arunc privirea?!

Ce mana sa atinga
Un om, asa ca mine
Ce soare sa invinga
O ploaie de cuvinte?

Si..te-am aflat pe tine
Doar tu m-ai cunoscut
Privirile-ti senine
Nicicand nu am sa uit!

Sorbita-ntr-o privire
M-ai prins in a ta mreaja
Nu vreau sa stiu de mine
Sunt marea, transformata in o imensa plaja.

Patruns ca raza-n mintea mea
Pornesc spre tine, agale
Ma pierd etern in vraja ta
Doar tu imi dai culoare

Parca, a trecut o clipa
De cand te-am cunoscut
Si timpul? o risipa!
De nu te-oi fi stiut.

E asa frumos cu tine
Prin lume, calatori..
Caci si la rau si bine
Descoperim comori

Smaralde slefuite
Noi, doua pietre scumpe
Sa pretuim iubirea..
Ce Domnul ne tot da..si altul vrea sa curme

Azi te iubesc venetic
Iar maine de-oi uita
Sa ma saruti frenetic
..voi fi din nou a ta!

Nu te mai las sa pleci
In noapte, fara mine
Pe drumurile reci
In doi:e cel mai bine.

Pai nu doar doi ramanem
Caci graul incolteste
..pana ce vom imbatrani
Si ne-om iubi muteste.

Pe-o banca-ascunsa ..printre frunze
Gasi-vom amintiri
Obrazu-ti cald, sarutu-ti dulce..
M-or trece-n alta lume,cu noi descoperiri..

Cu toata dragostea, pentru iubitul inimii mele

2 comentarii:

  1. Superb Raluca...
    Mi-ai încâtat inima, din nou, cu profunzimea versurilor tale. Îmi place mult poezia ta.
    Îţi fac o singură observaţie...şi sunt convins că nu te vei supăra pe mine...tu ştii cât de mult ţin la tine...
    Trebuie să fi atentă la ritm. Ritmul suferă uneori în poeziile tale.
    În rest, numai de bine sunt foarte bucuros să constat că încă scri şi scri bine şi frumos.
    Aceeaşi fată sensibilă care-şi exprimă cu gingăşie sentimentele.
    Domnul să te binecuvinteze cu har şi pace dar şi cu versuri, mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ti-a placut poezia. Referitor la observatie..sti bine ca nu ma supar.Iubi meu are aceeasi parere mi-a spus-o de multe ori ca nu respect rima si ca deplasez un pic linia poeziei.. si stiu. Doar ca asa imi place mie..mai rebela! o sa tin cont la urmatoarea. sper sa nu dezamagesc. A fost scrisa din inima, cu sentiment ptr cel ce mi-a transfomat viata in ceva mult mai viu.
    Esti un adevarat prieten si iti multumesc ptr asta. Domnul sa fie cu tine!

    RăspundețiȘtergere