Declaratii nerostite..

Plecaciune tie, cea mai minunata dintre dureri!
Oh, tu durere placuta,tu suferinta cu alin, tu salvarea binecuvantata a vietii, tu iubire..
Necuvantul exprima frumusetea ta;sarmanul se minuneaza de bogatiile hotarelor tale infinite; orbul se bucura de splendoarea privelistelor tale incantatoare;surdul iti inalta imnuri incomparabile la auzul carora, chiar ingerii sensibilizati de grandioasele versuri si placuta muzicalitate, plang cu lacrimi de viata-pe meleagurile cerurilor..
Infirmul strabate, in fuga,stradutele aurite ale cetatii eterne;daltonistul prooroceste despre miliardele de culori ce iti invaluie trupul inmiresmat cu parfumul fermecatoarelor primaveri;
Nenorocitul mediteaza, in pacea ta,la fericirea nemaintalnita de nimeni-niciodata, asa fericire cum numai lui , tu i-ai descoperit.
Cine sunt eu ca sa te pot descrie?
Oare pot doi ochii sa te cuprinda? doua buze, pot oare,exprima toata splendoarea, maretia si lauda ce ti se cuvine? sau...pot doua maini cantari greutatea bogatiilor nenumarate cu care esti, de veacuri,impodobita?
Oare pot doua picioare parcurge de la un cap la altul infinitele strazi de margaritar..ale inexpugnabilei tale cetati?..temelia sa este formata din impecabile cristale ale puritatii umane.
Nu poate mintea mea, marginita, sa cuprinda nemarginirea...iar inima-mi muritoare,cuprinde nemurirea.
Nu!!!..insa te vreau..aspir spre perfectiunea ta iubire!
Vreau sa-ti rapesc o minuscula ramasita din praful cazut in umbra ta.
Vreau sa simt o picatura din puterea ta..ce poate muta si muntii din loc
Vreau ca dragostea unei clipe, din eternintatea dorintelor tale, sa fie imprimata in sufletul meu. Ajuta-ma sa intelg o farama din intelpciunea-ti care transforma si nimicul in absolut.
Rugaminti fierbinti inalt catre tine fiica a biruintei; trimite o raza din inestimabila ta pace care sa-mi inunde inima cu binecuvantarile oferite infrantului ce isi cere iertare la tine..iubire, luceafarul stralucitor de dimineata!!
Şi Duhul şi Mireasa zic: "Vino!" Şi cine aude, să zică: "Vino!"(Apocalipsa 22:17
Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: "Da, Eu vin curând." (Apocalipsa22:20)


Dumnezeu este dragoste!!

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată." (1 Corinteni 13:4-8a).

URME PE ZAPADA

Ce e viata fara tine?
Caci, cand nu esti langa mine,
Ninge-afara cu suspine
Imi e frig, nu stiu de mine..

E minciun-adevarata
Picatura-n vant purtata
Fulg gingas , in palma mea
Identic cu lacrima

Te zaresc, dulce minune
Cum cutreieri printre dune
Deschid ochii larg..sunt treaza?!
Caci privirea ta ma-ngheata

Ma transforma in zapada
Si-atingand obrazu-ti cald
Ma descongelez indata
Si de tine ma tin bine,, sa nu cad

E asa frumos cu tine
In palatul de clestar
Hai sa ne-ntalnim si maine
Si poimaine, iar si iar..

Nu-i nimic in asta lume
Mai frumos ca al tau nume
Eu il strig: ecou , rasune-
Ce-i al meu, pe veci ramane!

Prin padurea alb pictata
Cu glas viu , striga o fata
Te iubesc ca niciodata!!!
Patru urme pe zapada...

Celui ce ii este sete...

"...Celui ce ii este sete,ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii."Apocalipsa 21.6
"...apa pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica." Ioan 4.14
In lumea nedreapta in care traim, exista o sete mare dupa dreptate.Odata, aceasta va fi potolita:"Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!"(matei 5.6).Intr-o lume a necazului si a imoralitatii, fiinta omeneasca inseteaza mai mult sau mai putin constient dupa curatenie si sfintenie. Dumnezeu poate potoli aceasta sete.In aceasta lume aspra si egoista, oamenilor li s-a furat dragostea.Dar Dumnezeu a raspuns la aceasta stare: "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul sau Fiu..."(ioan 3.16) Intr-o lume nelinistita, oamenii cauta odihna si pacea.Isus promite: "Va las pacea, va dau pacea Mea" (Ioan 14.27)
Pentru a stampara aceasta sete este nevoie de un izvor durabil, in El gasim ceea ce potoleste setea noastra.Trebuie doar sa Il rugam, ca femeia din Samaria: "Doamne, da-mi aceasta apa, ca sa nu imi mai fie sete" (Ioan 4.15) Sa ne indreptam spre Domnul care ne poate potoli setea!!!
"Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea" Ioan 7.37

APA VIETII
Pe calea prafuita
De mii de vanturi rele
Calatorea si viata mea lihnita
Vrand apa..sa bea si sa se spele.

A alergat, a mers si tot asa
Insa cu cat mai mult ea cauta
Cu tot atat setea se intetea
Iar vlaga, eu simteam cum ii murea

A incercat cu tot ce se putea
Mai bine zis, ce lumea-i oferea
Doar cu iluzii moarte se hranea
Insa din toate doar setea revenea.

Nu cunosteam ce-nsemna apa
Dar eu tanjeam dupa ceva mai bun
Visam la locul unde pot adapa
Speranta mea uscata de-al lumii vechi surghiun.

Aproape cand se oglindea inspre apus
Un glas divin, ceresc, se auzi de sus
Un glas ce vijelia mortii a rapus
Al cui era? Era al Lui Isus!!

Mi-a intins mana si m-a ridicat
Mi-a dat sa beau din cupa-I de imparat
Cu Apa vie inima mi-a spalat
De orice praf de moarte, de pacat.

Sorbeam picuri de apa cristalina
Asa cum solul saruta roua diminetii
Si inima-mi se umple de lumina
Cand ma gandesc: “eu beau din apa vietii!” By RaluKa

Cand nu mai stiu a spune..TU imi esti in minte

Ti s-a intamplat? mie da!..sa ma explic..cand nu mai stiu ce sa spun?! atunci cand sunt uimita..sunt exaltata..sunt manioasa..uluita, umilita sau dezamagita..sau INDRAGOSTITA, raman fara cuvinte.Ma voi opri putin la ultimul aspect.Putin ciudat...eu cand ma indragostesc nu imi mai trece :) ..insa doar atunci cand sentimentul este reciproc..
Dragostea e ceea ce am simtit mai minunat vreodata..si atunci cand esti indragostit simti ca ea..nu se va sfarsi niciodata..mereu va ramane EA..insa mai apoi, de multe ori, ramanem dezamagiti..atentie! nu de EA..dragostea..ci de de persoana in care se manifesta.E atat de frumos sa iubesti.. sa simti caldura unei inimi mereu aproape.. care sa simta cu tine..sa se "zbata" sa te inteleaga, sa te descopere..sa iubesti.. sa atingi iubirea cu o mangaiere..sa vezi in celalat..ce ai cautat o viata.si in atata visare..sa devi euforic de placerea sentimentului indragostit . E minunat asa-i? dar ce se intampla atunci cand nu mai ramane nimic de spus..cand dragostea ramane o amintire? Doare..doare..si cauti raspunsuri..treci totul iar si iar prin minte si te intrebi de ce, cum a putut sa se intample? pai..cineva mi.a spus o data cum ca dragostea ar fi intruchipata ..o floare ce trebuie mereu udata..si ii dau dreptate.De multe ori si eu am uitat sa o ud..iar dupa..imi cautam scuze cum ca n-ar fi vina mea..se spune deasemenea ca cearta..exista cu cel putin doua persoane implicate..asa si dragostea implica doua persoane..cand ramane unu..totul devine trist. Ca in oricare domeniu..si in dragoste trebuie sa fim consecventi, perseverenti..cand iti doresti un lucru..lupti pentru el..iar cand il ai, nu il ascunzi dupa usa..ci pastrezi la vedere .il pretuiesti..Sunt doua căi pentru a avea destul. Una este să acumulezi din ce în ce mai mult, alta este să doreşti mai puţin.Am citit o carte in care..Iosif Ton spunea ca pentru a avea o meserie sau un sevici bun petrecem foarte mult timp studiind si pregatindu-ne, dar pentru cel mai important pas care il facem in viata,casatoria, intram fara nici o pregatire..si este adevarat.Doresc sa spun ceva de experienta..de care avem atata nevoie si pe care o dobandim exersand.Experienta este un lucru minunat; ea ne da posibilitatea sa recunoastem o gresala atunci cand o repetam.
Experienta nu este ceea ce ti se intampla ci este ceea ce faci cu ce ti se intampla.
Experienta este un pieptene care ni se da cand chelim.
Experienta se capata prin ceea ce am facut. Iar intelepciunea se dobandeste prin ceea ce am facut gresit.
Intr-o zi, Socrate a dat un sfat unui tanar: “Oricum va trebui sa te casatoresti, dar sa ai mare grija caci daca vei gasi o sotie buna vei fi fericit, iar daca nu, vei deveni filozof!”
Eu, personal..nu vreau sa filozofam la nesfarsit..ci sa fim fericiti..sa fim multumiti.. pentru vecie iubiti..caci doar pentru aceasta am fost creati..sa trecem obstacole..si sa privim la Cel..ce a sacrificat Totul in numele iubirii.sa cersim , implrand iubire..cu optimism..desi avem atat de multe nevoi si datorii , sa ne amintim..avem un Dumnezeu super bogat..plin de indurare,bunatate si Dragoste!!!
" Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste imposibilul" (Maria Fontaine)
Cand nu mai stiu a spune..Tu imi esti in minte!