Totalul afișărilor de pagină

luni, 22 noiembrie 2010

Celui ce ii este sete...

"...Celui ce ii este sete,ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii."Apocalipsa 21.6
"...apa pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica." Ioan 4.14

In lumea nedreapta in care traim, exista o sete mare dupa dreptate.Odata, aceasta va fi potolita:"Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!"(matei 5.6).Intr-o lume a necazului si a imoralitatii, fiinta omeneasca inseteaza mai mult sau mai putin constient dupa curatenie si sfintenie. Dumnezeu poate potoli aceasta sete.In aceasta lume aspra si egoista, oamenilor li s-a furat dragostea.Dar Dumnezeu a raspuns la aceasta stare: "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul sau Fiu..."(ioan 3.16) Intr-o lume nelinistita, oamenii cauta odihna si pacea.Isus promite: "Va las pacea, va dau pacea Mea" (Ioan 14.27)
Pentru a stampara aceasta sete este nevoie de un izvor durabil, in El gasim ceea ce potoleste setea noastra.Trebuie doar sa Il rugam, ca femeia din Samaria: "Doamne, da-mi aceasta apa, ca sa nu imi mai fie sete" (Ioan 4.15) Sa ne indreptam spre Domnul care ne poate potoli setea!!!
"Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea" Ioan 7.37

APA VIETII
Pe calea prafuita
De mii de vanturi rele
Calatorea si viata mea lihnita
Vrand apa..sa bea si sa se spele.

A alergat, a mers si tot asa
Insa cu cat mai mult ea cauta
Cu tot atat setea se intetea
Iar vlaga, eu simteam cum ii murea

A incercat cu tot ce se putea
Mai bine zis, ce lumea-i oferea
Doar cu iluzii moarte se hranea
Insa din toate doar setea revenea.

Nu cunosteam ce-nsemna apa
Dar eu tanjeam dupa ceva mai bun
Visam la locul unde pot adapa
Speranta mea uscata de-al lumii vechi surghiun.

Aproape cand se oglindea inspre apus
Un glas divin, ceresc, se auzi de sus
Un glas ce vijelia mortii a rapus
Al cui era? Era al Lui Isus!!

Mi-a intins mana si m-a ridicat
Mi-a dat sa beau din cupa-I de imparat
Cu Apa vie inima mi-a spalat
De orice praf de moarte, de pacat.

Sorbeam picuri de apa cristalina
Asa cum solul saruta roua diminetii
Si inima-mi se umple de lumina
Cand ma gandesc: “eu beau din apa vietii!” By RaluKa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu